Primii obleți

  Aveam vreo 14 ani, era o zi frumoasa de vara și împreună cu vecinul meu Florin plecam pe Bega la o partida de oblete (noi ii spuneam schneider). Aveam unditele pregătite și miez de pâine frământat cu apa (un fel de aluat) în care puneam un pic de esență de vanilie… pentru peste mic, doar mergeam la distracție, știind ca era plin de obleti, (bancuri întregi) la locul nostru (i se spunea,, la dud”) unde se afla un dud bătrân, sub coronamentul căruia era un loc foarte bun și de clean, și loc de făcut baie dar cu clenii și scăldatul  în alta poveste. 😉

   Era foarte cald și odată ajunși la locul nostru am început distracția…Painea noastră își făcea pe deplin datoria, cât și cârligele mici pe care le foloseam, dar ajutorul cel mai de preț erau betele ușoare din bambus de care eram foarte încântați. Plutele erau mici, făcute din furtun de perfuzor și capetele lipite, cu putina hârtie colorata la interior.. 😉 Ceva ca și în figura de mai jos 👇

La un moment dat făceam chiar concurs.. 😉 😅 Bineînțeles ca fiind mai mic și neexperimentat încă, am pierdut partida cu prietenul meu Florin care era cu vreo 2-3 ani mai mare, (actual Florin Varanic) și dacă va citi acest articol, îl rog sa confirme și sa dea un coment. Îi mulțumesc din suflet pentru acei ani de copilărie petrecuți împreună. În alte povesti voi numi pe toți prietenii cu care am petrecut clipe frumoase pe malul canalului Bega. Va mulțumesc din suflet! 🤗